La vârsta de 24 de ani, actriţa a primit un rol în serialul de succes «Ally McBeal».
Ea se mutase la Hollywood, cu trei ani înainte, din Australia, şi job-ul primit i se părea un vis devenit realitate.
Cum lucrurile bune nu durează la nesfârşit, începutul carierei vedetei s-a dovedit a fi un coşmar.
În mai puţin de un an, Portia a ajuns să cântărească 38 de kilograme. În prezent, ea a scris o carte despre problemele ei cu alimentaţia şi depresia în care se scufunda din ce în ce mai repede.
Cei de la dailymail.co.uk au publicat o parte din mărturiile actriţei, editate, ce se găsesc în cartea «Unbearable Lightness: A Story of Loss and Gain by Portia de Rossi».
Era ora 2 după-amiaza în Los Angeles şi 7 dimineaţa în Australia, poate un pic prea devreme să-mi sun mama, dar nu mai aveam răbdare. «Voi deveni faimoasă», i-am spus. Să devin un membru regulat al un serial TV de succes era ceea ce-mi doream dintotdeauna. Actriţele faimoase erau speciale, iar acum aveam să fiu şi eu.
Eram entuziasmată, dar şi un pic speriată. Eram lesbiană. Mama mea ştia acest lucru, i-am spus adevărul când aveam 16 ani, dar ea mereu m-a încurajat să păstrez secretul, mai ales faţă de cei care mă pot ajuta în carieră.
Ca şi copil, nu am fost fo
arte frumoasă, dar ceea ce-mi lipsea din imagine, completam cu ambiţie. Astfel, la 12 ani am trimis poze cu mine unei agenţii de modele. Patru săptămâni mai târziu, am fost invitată la un eveniment şi imediat m-am panicat. Mă îngrăşasem aproximativ 3 kilograme, din cauză că mâncasem prea multe dulciuri. Ştiam că nu trebuia să fac asta, dar mă făceau să mă simt tare bine.
Cu cinci zile înainte de show, n-am avut altă opţiune decât să mă apuc de prima mea dietă - o combinaţie de băuturi pe bază de cofeină şi legume fierte, practic nu consumam mai mult de 300 de calorii pe zi.
Datorită voinţei mele au reuşit să dau jos kilogramele în plus. Eram foarte mândră de mine şi mama mea la fel. Acum, 14 ani mai târziu, în pragul faimei, panica m-a cuprins din nou.
După prima scenă pe care am filmat-o, Calista Flockhart (interpreta personajului Ally McBeal)» m-a întrebat cum îmi place până acum. Vroiam să-i spun că mă simt ciudat şi nu la locul meu. Dar nu am făcut-o. În cei patru ani pe care i-am lucrat împreună nu i-am spus nimic.
«Super, totul e minunat», numai asta îmi ieşea pe gură.
Apoi, după ceva timp, am fost nevoită să filmez o scenă în lenjerie intimă şi m-a apucat groaza. Am apelat la un nutriţionist şi la un program riguros de sport zilnic.
După opt luni de când începusem să lucrez la serial nu m-am îngrăşat deloc, în schimb, de Crăciun, când m-am dus acasă în Melbourne, aveam 40 de kilograme.
Mă simţeam o zeiţă, însă problema era că mama nu-mi susţinea opiniile. Mă aşteptam să mă felicite pentru modul în care arătam, în schimb m-a chemat la ea în cameră şi mi-a spus că dacă nu mă mai îngraş un pic am să mor.
M-am aşezat lângă ea în pat până s-a oprit din plâns. Ştiam ce se întâmplase - aveam să-i spun că sunt nervoasă pe ea că nu-mi acceptase orientarea sexuală. Iar în momentul în care am făcut asta, am simţit că o piatră mi se ridică de pe inimă.
Nu am vrut niciodată să devin anorexică, la fel cum nu am vrut niciodată să nu fiu una. M-am hotărât că nu vreau să mor. Aveam aproape 38 de kilograme atunci când m-am prăbuşit pe platourile de filmare, în anul 2000. Atunci am căutat ajutor specializat. Apoi, m-am speriat atât de tare de moarte şi de faptul că nu voi fi niciodată fericită încât am început o relaţie, ce a durat trei ani, cu o femeie pe nume Francesca.
Ea era foarte slabă, dar mânca de toate, aşa că m-am luat şi eu după ea. Şi într-o zi am încetat să mă mai cântăresc. Pur şi simplu am încetat să-mi fac probleme în ceea ce priveşte greutatea mea.
În ziua de azi trăiesc cu soţia mea, Ellen DeGeneres. Suntem împreună de şapte ani şi căsătorite de trei. Îmi amintesc ziua nunţii noastre, în 2008, şi pe mama care de abia aştepta să mă vadă în rochia de mireasă (moment pe care credea că nu-l va prinde niciodată, având în vedere că eram lesbiană). Mi-a spus că e mândră de mine şi nu se mai oprea din zâmbit.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru Ellen în fiecare zi. Ea m-a ajutat să mă accept fix aşa cum sunt».
Cum lucrurile bune nu durează la nesfârşit, începutul carierei vedetei s-a dovedit a fi un coşmar.
În mai puţin de un an, Portia a ajuns să cântărească 38 de kilograme. În prezent, ea a scris o carte despre problemele ei cu alimentaţia şi depresia în care se scufunda din ce în ce mai repede.
Cei de la dailymail.co.uk au publicat o parte din mărturiile actriţei, editate, ce se găsesc în cartea «Unbearable Lightness: A Story of Loss and Gain by Portia de Rossi».
Era ora 2 după-amiaza în Los Angeles şi 7 dimineaţa în Australia, poate un pic prea devreme să-mi sun mama, dar nu mai aveam răbdare. «Voi deveni faimoasă», i-am spus. Să devin un membru regulat al un serial TV de succes era ceea ce-mi doream dintotdeauna. Actriţele faimoase erau speciale, iar acum aveam să fiu şi eu.
Eram entuziasmată, dar şi un pic speriată. Eram lesbiană. Mama mea ştia acest lucru, i-am spus adevărul când aveam 16 ani, dar ea mereu m-a încurajat să păstrez secretul, mai ales faţă de cei care mă pot ajuta în carieră.
Ca şi copil, nu am fost fo
arte frumoasă, dar ceea ce-mi lipsea din imagine, completam cu ambiţie. Astfel, la 12 ani am trimis poze cu mine unei agenţii de modele. Patru săptămâni mai târziu, am fost invitată la un eveniment şi imediat m-am panicat. Mă îngrăşasem aproximativ 3 kilograme, din cauză că mâncasem prea multe dulciuri. Ştiam că nu trebuia să fac asta, dar mă făceau să mă simt tare bine.
Cu cinci zile înainte de show, n-am avut altă opţiune decât să mă apuc de prima mea dietă - o combinaţie de băuturi pe bază de cofeină şi legume fierte, practic nu consumam mai mult de 300 de calorii pe zi.
Datorită voinţei mele au reuşit să dau jos kilogramele în plus. Eram foarte mândră de mine şi mama mea la fel. Acum, 14 ani mai târziu, în pragul faimei, panica m-a cuprins din nou.
După prima scenă pe care am filmat-o, Calista Flockhart (interpreta personajului Ally McBeal)» m-a întrebat cum îmi place până acum. Vroiam să-i spun că mă simt ciudat şi nu la locul meu. Dar nu am făcut-o. În cei patru ani pe care i-am lucrat împreună nu i-am spus nimic.
«Super, totul e minunat», numai asta îmi ieşea pe gură.
Apoi, după ceva timp, am fost nevoită să filmez o scenă în lenjerie intimă şi m-a apucat groaza. Am apelat la un nutriţionist şi la un program riguros de sport zilnic.
După opt luni de când începusem să lucrez la serial nu m-am îngrăşat deloc, în schimb, de Crăciun, când m-am dus acasă în Melbourne, aveam 40 de kilograme.
Mă simţeam o zeiţă, însă problema era că mama nu-mi susţinea opiniile. Mă aşteptam să mă felicite pentru modul în care arătam, în schimb m-a chemat la ea în cameră şi mi-a spus că dacă nu mă mai îngraş un pic am să mor.
M-am aşezat lângă ea în pat până s-a oprit din plâns. Ştiam ce se întâmplase - aveam să-i spun că sunt nervoasă pe ea că nu-mi acceptase orientarea sexuală. Iar în momentul în care am făcut asta, am simţit că o piatră mi se ridică de pe inimă.
Nu am vrut niciodată să devin anorexică, la fel cum nu am vrut niciodată să nu fiu una. M-am hotărât că nu vreau să mor. Aveam aproape 38 de kilograme atunci când m-am prăbuşit pe platourile de filmare, în anul 2000. Atunci am căutat ajutor specializat. Apoi, m-am speriat atât de tare de moarte şi de faptul că nu voi fi niciodată fericită încât am început o relaţie, ce a durat trei ani, cu o femeie pe nume Francesca.
Ea era foarte slabă, dar mânca de toate, aşa că m-am luat şi eu după ea. Şi într-o zi am încetat să mă mai cântăresc. Pur şi simplu am încetat să-mi fac probleme în ceea ce priveşte greutatea mea.
În ziua de azi trăiesc cu soţia mea, Ellen DeGeneres. Suntem împreună de şapte ani şi căsătorite de trei. Îmi amintesc ziua nunţii noastre, în 2008, şi pe mama care de abia aştepta să mă vadă în rochia de mireasă (moment pe care credea că nu-l va prinde niciodată, având în vedere că eram lesbiană). Mi-a spus că e mândră de mine şi nu se mai oprea din zâmbit.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru Ellen în fiecare zi. Ea m-a ajutat să mă accept fix aşa cum sunt».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu